Ce te faci cand le stii pe toate?

Asta l-as întreba pe un cunoscut cu care, de câte ori mă întâlnesc, îmi spune câte face şi prin câte a trecut, reluând progresiv şi obsedant aceleaşi aventuri pe care mi le-a mai spus de x ori.

Tipul ăsta a făcut şcoala aia şi ailaltă, a fost în armată şi a făcut asta şi aia, a lucrat acolo şi dincolo, a dres şi a stricat, s-a implicat şi s-a denunţat, a început şi-a terminat 1000 de treburi şi-a căpătat, din toate astea, un munte de experienţă de pe care ţine să-ţi predice de fiecare dată.

Şi predică atât de amplu, încât începe să răstoarne muntele pe tine, prin apropierile şi depărtările, şi captările de atenţie gestuale pe care ţi le afişează ostentativ la 10 cm de faţă, ca să te poată stropi cu jeturi incontrolabile provenite de sub limbă.

Vă spun, e-o senzaţie superbă! Admirabilă vizionare de carii! Îmbătător parfum din cavitatea superioară stomacală! Adevărat duş de scuipat, care joacă, probabil, cel mai important rol în toată splendoarea retoricii.

Ce să-i fac unui astfel de om? Să-i spun că mă plictiseşte? Îl întâlnesc rar şi l-aş jigni. Să-i spun că se repetă? Nu cred c-ar conta. Să-l evit? E destul de greu dacă apucă să mă vadă.

Am ales până acum varianta suportării, implicit a duşului verbalo-scuipăcios.

You may also like...