Criza de sanatate

Mi-e tot mai greu sa scriu… In fiecare zi sunt tentata sa postez cate un text, dar ma gandesc ca voi provoca mari suparari. Daca as sti ca ceea ce scriu va schimba ceva, nu as sta pe ganduri. Insa nu mai am demult astfel de naivitati. Prefer sa raman intr-o stare de neutralitate (pentru cateva luni), asa cum am promis atunci cand s-a constituit coalitia PSD-PC-PDL si sa profit din plin de perioada maternitatii. Cui foloseste sa scriu niste zvonuri sau sa ma laud ca am nu stiu ce informatii? Si totusi, am sa postez un text despre ce se intampla in sanatate pentru ca este domeniul de care m-am lovit cel mai des in ultimele noua luni.

Nu am scris atunci cand toata lumea era scandalizata de cazurile de la Slatina sau Galati. Sunt convinsa ca au fost multe altele. Si cu siguranta vor mai fi. Din pacate…Sistemul are probleme. O stim de ani de zile. Dar la fel de bine stim si ca sunt o gramada de doctori care sunt OAMENI si nu cred ca e cazul sa stigmatizam intreaga breasla. Problema este in primul rand la Colegiul medicilor care mai degraba este un sindicat al medicilor decat un organsim care supravegheaza activitatea lor. Dar ne lovim si de o anumita mentalitate. Asa cum am mai spus mai demult, am suficiente informatii din sistem si am vazut multe studii internationale. Cele mai multe lucruri s-au schimbat in domeniul medicinei de urgenta. Si aici ma refer si la Unitatile de primiri urgente, la SMURD si la Ambulanta. Mai sunt foarte multe de rezolvat. Acum insa, ca la fiecare sesiune de alegeri, sunt niste personaje obscure care vor sa loveasca indirect in tot ceea ce s-a facut bun. Ministrul va avea zile grele insa sper ca va rezista presiunilor extraordinare care au inceput si vor urma.

Am auzit in acele zile de scandal ca unii sustin ideea privatizarii totale a sistemului de sanatate, invocand faptul ca la clinicile private nu se intampla ce se intampla in spitalele de stat. O mare prostie. In primul rand ca cei care au clinici private nu primesc bolnavii de urgenta. Nu isi asuma niciun risc.  De exemplu, cine a apelat la o maternitate privata stie ca nu esti primita sa nasti daca ai complicatii in sarcina sau daca nasti inainte de termen. Desi medicii care trateaza in clinicile private sunt cei pe care dimineata ii gasesti in spital. In plus, clinicile private nu ar avea forta necesara sa preia doctorii din spitale cu tot cu contracte, asigurari si impozite. Acum, e usor. Medicul este platit la privat cu ora. E simplu sa faci medicina asa. Si cu toate acestea si la clinicile private te programezi la o ora si stai pe la usi inca o ora in plus, pentru ca medicul a intarziat la program din cauza unei urgente la stat, ti se incurca analizele sau esti “obraznicit” de o tanara domnisoara de la receptie.

Sa nu ma intelegeti gresit. Aparitia clinicilor private este un lucru bun dar nu cred ca Romania este pregatita pentru privatizarea totala a sistemului. Pentru moment, clinicile private au preluat mare parte din activitatea medicilor de familie dar si a policlinicilor la care ne adresam pe vremuri. Nu toata lumea isi permite insa sa acceseze o clinica privata. Si se adreseaza in continuare medicilor de familie. In special pensionarii. Fiecare dintre noi are cel putin un pensionar in familie si stie cate zile este plimbat si umilit pe la usile acestor medici. Cu bonuri de ordine, ore intregi de asteptare pe la usi si alte “aventuri”. Din nou fac precizarea ca sunt si medici care fac exceptie. Insa avem o problema de mentalitate intai de toate.

Atata timp cat sefii de spitale, de la ambulanta sau SMURD sunt schimbati pe criterii politice, sistemul nu are nicio sansa sa functioneze. Pentru programele de urgenta, Romania este folosita ca exemplu in alte tari. Deci, se poate. Ne plangem insa ca tot mai multi bolnavi se adreseaza unitatilor de urgenta desi nu sunt cazuri extreme. Nu se intampla numai in Romania. E un fenomen observat la nivel international. Una din cele mai mari probleme insa cu care se confrunta sistemul este rezistenta unei anumite generatii de medici la orice reglementare care le schimba modul de lucru, responsabilitatea dar si unele beneficii. Ati vazut acest lucru spus si de medici care isi fac profesia cu pasiune si cu sacrificii. Asadar, noi ca pacienti, cred ca avem datoria sa ii sustinem pe acei medici care isi fac datoria si in egala masura sa nu ii iertam pe cei care ne creeaza problema. Numai cu ajutorul nostru sistemul se poate schimba. Daca vom continua sa inchidem ochii si sa ne adresam atunci cand putem clinicilor private, sistemul se va distruge definitiv. Medicii buni si asistentele vor continua sa plece, licitatiile grase vor continua sa umple buzunarele unora si “smecherii” se vor bate sa fie directori de spitale pe criterii exclusiv politice.

You may also like...