Cum a inghetat Anglia sub zapada

Dupa cum probabil ati auzit, Anglia se confrunta zilele acestea cu cea mai mare si mai ampla ninsoare a ultimilor 18 ani. Criza nationala, blocaje rutiere, feroviare, mentale… blocaje peste blocaje. Scoli inchise, avioane retinute la sol, trenuri anulate in toata tara, program de voie in casa. Cum s-a vazut aceasta inzapezire generala intr-un mic orasel universitar, la 100 de kilometri in sudul Londrei?

M-am trezit de dimineata. Era in jur de 14 – ora normala si total adecvata programului de weekend. Era duminica. Totul parea destul de linistit, desi, in starea aia geniala de semi-somn mi s-a parut ca aud tot felul de tipete zgubilitice in spatele casei (loc in care isi are domiciliu o intinsa parcare destinata masinilor studentilor). N-am dat mare importanta, avand experienta multor “vedenii auditive” in aceasta stare minunata. Fiind, asa cum am mentionat, duminica, m-am grabit sa ma dau jos din pat pana in ora 15. Simtind nevoie unei guri de aer proaspat si matinal, am tras transperantele. Cand sa deschid geamul, m-a lovit Ea. Zapada. Recunosc, am fost un pic socat. N-o mai vazusem de vreo doua luni, deci aveam ce ne povesti. Aici intervine o mica diferenta de perspectiva intre romani si englezi. Am zis zapada. Da, e adevarat, ninsese. Dar pentru mine, un strat de maximum 2 cm e ceva obisnuit. Pentru ei, “s-a pus zapada”. Am zis “ok, e normal, alta clima, alte date ale problemei”. Am reperat si zgometele bucuriei juvenile ce-mi invadasera motaiala precedenta, observand pana-n zece personaje care se bateau cu respectiva zapada, unii chiar aventurandu-se sa faca oameni din acelasi material. Nefiind un fanatic al zapezii, nu m-am alaturat, dar nici nu am vazut nimic rau in asta. Am preferat, pur si simplu, sa stau in casa. Ce-a urmat a fost o zi in care, in acest oras, a nins in cateva reprize, care mai agresive, care mai domoale, niciuna iesita din comun pentru cineva obisnuit cu clima carpato-danubiano-pontica. Pe internet, e drept, circulau stiri despre celelalte parti ale Angliei, puternic lovite de acest nou dusman al britanicilor. Din nou, cand zic puternic lovite, vorbesc din punctul lor de vedere.
A trecut si duminica. Luni, zi de cursuri, presupune o desteptare si mai matinala. La 12.30 eram in picioare. Ma uit pe geam, de data asta pregatit sa-l vad pe Yeti cum isi muta bagajele in casa de langa. Situatia era, insa, acceptabila. Stratul de zapada dospise pana la vreo 5 cm, noi oameni si razboaie bulgaresti (fara vreo legatura cu vecinii sudici ai Romaniei) facandu-si loc in parcarea din spate. Deschizandu-mi Sursa de Informare numita si laptop, citesc despre toate acele blocaje despre care va vorbeam in introducere. Toate trenurile anulate. Toata lumea-n casa! Deschid si casuta de mail unde primesc mesajele de la universitate. Un mail nou de la profesor. “Cursul de azi se anuleaza din cauza avertizarilor meteorologice”. Mi-a luat ceva timp sa ma pot opri din ras. 5 cm de zapada au anulat un curs ce se desfasura intr-o cladire aflata la 15 minute de mers pe jos. Ce oameni! Am mai stat, totusi, putin si am analizat situatia si, pe undeva, i-am inteles. Nu toti studentii stau in oras. Multi folosesc trenul sau masina ca sa ajunga la universitate. Englezii, oameni de onoare, nu puteau deci sa nu ofere sanse egale tuturor studentilor. Decat sa lipseasca unii care n-au posibilitatea de a ajunge la curs, mai bine anulam cursul. Diferente de clima si de mentalitate.

Azi, situatia a intrat cat de cat in normalitate, cel putin in regiunea asta. Asadar, trezit cu noaptea-n cap, la ora 8, a trebuit sa ma duc la cursurile de azi, infruntand nametii precum Guliver piticii. Meteorologii au anuntat, insa, ca invazia fulgilor de zapada nu s-a incheiat, asteptandu-se noi raiduri aeriene. Tocmai bine, maine am liber, e linistit, joi da cu lapovita, iar anulam cursurile. Din mijlocul Laponiei cu accent de 5 o’clock, va salut!

 

You may also like...