Din ciclul “hai să stricăm bani, că-s de la UE”

Am citit în presa locală, cred că prin vara anului curent, de marele proiect turistic care se vrea demarat în Alba-Iulia, probabil cea mai mare investiţie a oraşului de după vizita Elenei Udrea în urbea lui Mihai Viteazul. Pardon, a austriecilor a căror stăpânire de câteva sute de ani recidivează frumos la fiecare oră 12 din zi, când turismul din Alba prinde aripi la schimbarea gărzii, în sunetele toboşarilor şi în tropotul cailor olandezi, negri ca abanosul şi sclipicioşi ca un ruj de la Faberge Paris.

O chestiune de succesuri în turismul local, din moment ce, în fiecare zi, 10-15 oameni ies la interval cu telefoanele mobile luate în rate şi trag în chip minunea medievală cu o sete cât un click, fără blitz.

După vizita mai sus amintitei amfitrioane a politicii româneşti de spumă, vuiau cotidienele locale (în afară de unul, nu vă zic numele) şi curgea cerneală pe subiectul marii dezvoltări laterale din care va îmbuca cu toată gura Alba-Iulia după ce turismul se va fi dezvoltat la un nivel din care, zicea Doamna, oraşul se va putea întreţine. Nu mai ţin minte exact citatul, dar parafrazez: “Alba-Iulia va putea trăi doar din turism, dacă dezvoltarea proiectelor…” şi mai departe se dădea în barca ficţiunii.

Şi când te gândeşti că oraşul ăsta nu are niciun back-up economic, nicio investiţie majoră care să producă bani, niciun plan extraordinar care să ofere locuri de muncă cheltuitorilor de la Mall-ul din dotare. Muribund, da, muribund. Cadaveric.

Cam aşa va arăta Cetatea Alba Carolina după dezvoltarea proiectului. Foarte frumos, însă în viaţa şomerilor, frumosul e pe locul doi. Pe primul e câştigarea unui trai decent.

You may also like...