Din plictiseala

M-am oprit pe o terasa pentru a ma hidrata, cofeiniza si fugi de arsita orasului pe care incep sa-l displac, cu ipocrizie.

Eu, cea care ii luam apararea mereu, ma aflu acum in ipostaza ingrata de a-l blama.

Of… ce deznadejde malitioasa mai e si asta, ca intoarcerea din concediu sa constituie prilej de revolta inabusita de neputinta. Ce rost are sa vad orase frumoase, in care oamenii nu claxoneaza dupa o nano-secunda, nu injura, nu scuipa si nu arunca gunoiul pe jos, daca ma intorc aici si dau dreptate in sinea mea celor care-l dispretuiau pe el, pe Bucuresti?

Dragul meu, ce ne facem noi doi si mai ales ce facem cu relatia noastra? Ne cunoastem de mai bine de 5 ani, iar eu te indragesc de cand eram scolarita. Nu ti-am fost infidela si n-am vrut sa te parasesc pana acum, insa de la o vreme sunt asa de tentata. Nu-mi mai sunt de ajuns unele week-end-uri si vacante, simt nevoia sa te las de tot… si sa te regasesc atunci cand voi fi mai inteleapta.

Daca ai sti tu cat de frumoasa-i Barcelona, cu pietele ei intinse si tonice, cu stradutele inguste din Bari Ghotic si terasele de pe Rambla, cu plaja ei insorita si marea care-i mereu curata, cu gradini racoroase si cladiri modernista, cu Sagrada mereu coplesitoare si aroma aceea pururi vie a portului.

Pe langa tine… zau ca si provincia e mai ispititoare. Nu vrei tu sa fii macar precum Sibiul?

Dar ce-ti pasa tie ca m-ai pierdut, si ca odata cu mine s-a dus si ultimul aparator al urbei ce fusesi odinioara?!

 

You may also like...