Finisajul prajiturii – partea a II -a

Am separat albusurile de galbenusuri cu mare atentie. O picatura de galbenus ratacita printre albusuri si misiunea de a bate albusurile spuma tare va deveni imposibila. Apoi am batut albusurile (cele 8 asadar) cu 8 linguri de zahar. Poate va intrebati ce inseamna spuma tare? Uitati-va mai jos:

Iar galbenusurile le-am amestecat bine cu uleiul. Acu e momentul in care am turnat usurel galbenusurile peste albusuri si le-am amestecat incet, cu o lingura mare. Apoi am adaugat faina si 2 lingurite de praf de copt. Este esential sa amestec incet pentru ca altfel albusurile se lasa adica iese aerul care a fost inglobat cu mixerul si in cele din urma prajitura noastra nu mai creste, adica nu va mai fi pufoasa.

Mie imi plac prajiturile astea cu multe-multe fructe. Inca de la inceput, cind eram la capitolul alcool (spritz), am luat caisele, le-am desfacut in jumatati si le-am amestecat cu ceva zahar si cu rom. (Dar nu rom din asta de aici!!) Le-am lasat asa sa se patrunda.

Acum e momentul in care caisele si aluatul se intalnesc. Am turnat aluatul in tava si apoi am pus caisele care intre timp au capatat o consistenta tandra.

Daca de la inceput pana in momentul de fata toata treaba a durat mai mult de 30 de minute, inseamna ca mai putem lucra la capitolul eficienta! In functie de cuptor, prajitura ar trebui sa se perpeleasca intre 30 si 45 minute pana arata cam asa:

Buuuun! Pentru ca am vorbit despre eficienta, pentru ca mi s-a parut ca prajitura asta, desi delicioasa, nu este fancy enough, pentru ca mi-a placut o reteta a Zanei Eficientei ei bine, pentru toate aceste motive am facut si un chec cu rozmarin, ciocolata neagra, ulei de masline si (partial) faina neagra. Cu rezultate interesante:

You may also like...