Malta

Avionul de la Bucuresti aterizeaza in primele ore ale diminetii, vinerea. La prima ora, peisajul este somnolent si solar. Tacere. In jurul insulei, Mediterana are o culoare albastru-safir patata cu turcoaze. Ma simt intoarsa in anii ’70 pe care ii stiu din carti postale, pe o insula izolata aruncata in Mediterana. Culori uscate, cladiri joase si nefardate, masini vintage cu volanul pe dreapta care zburda pe sosele inguste si serpuite. Malta are asa un je ne sais quoi miniatural si fara dichis.

Maltezii isi denumesc casele, cum fac altii cu masinile proprii. Vad din autobus, Island’s view, Marta, Jack’s seaside, Melita (insula de miere).
Ocolul este la ordinea zilei in Malta. Soselele nu sunt niciodata drepte, paralele sau perpendiculare, cum suntem obisnuiti pe continent, ci serpuite si intortocheate. Un sofer de autobuz ne-a confirmat de altfel, zambind, impresia ca multe autobuze fac ocoluri mari ca sa treaca si prin capitala: „Dar cum altfel, doar toate drumurile trec prin Valetta!”

Autobuzele traditionale malteze sunt ca niste albine cu motor, galbene, portocalii si zgomotoase. Statiile de urcare/oprire nu sunt mereu usor de gasit la fata locului dar, you rest assured, nu pot fi niciodata prea departe. Cel mai lung traseu pe insula nu depaseste 27 km, adica un fel de Bucuresti-Otopeni, dus intors.

Soferii autobuzelor iubesc viteza, conversatia, franele bruste, si, credem noi, alcoolul. Toate acestea pe fondul scartaielilor de protest ale vehiculelor peace and love si a susotelilor ingrijorate ale turistilor “Did he really smell like beer?!”. Cei mai multi dintre ei sunt in schimb catolici ferventi. Si daca God is love si love is God si Jesus loves YOU, altceva mai conteaza?! Bus stop-ul trebuie semnalat din timp, sunand dintr-un clopotel, ca in ceainariile bucurestene. Cu riscul sa intrerupi o conversatie fascinanta a soferului cu vreun prieten sau vreo doamna.

La ureche, malteza pare un amestec de araba, greaca si siciliana. Are si cuvinte despre care ai jura ca sunt romanesti, ca prim ministru, pronuntat exact asa. In realitate, Wikipedia spune ca este o limba semitica (arabica), derivata din siciliana araba a secolelor IX-XV la care s-au adaugat imprumuturi vaste din italiana, siciliana actuala, franceza si mai recent, din limba coloniala – engleza.

Frumusetea Maltei sta in peisajele marine superbe si in imobilitatea aparenta a unor locuri incarcate de istorie, care par uneori pustii, incremenite in timp. Dupa-masa siesta este obligatorie, magazinele si restaurantele inchid iar localnicii se retrag in casele lor de culoare nougat, in spatele usilor si storurilor verzi si albastre. Siesta nu iarta nici macar sfintii locali, sarbatoriti cu mare tam tam, alcooluri si culoare. Statuile aurite si colorate kitchios, de pe putin 5 metri inaltime, raman sa pazeasca strazile. Abia spre seara se mai risipeste din toropeala strazilor abandonate si se deschid storurile.

In Valetta este de departe agitatia cea mai mare de pe insula. La cei 6.200 de locuitori, pare mai degraba un orasel animat de provincie decat o capitala europeana. Un oras-port cochet, o cetate in miniature, protejata de fortarete istorice.

In afara de cele 320 (!) de monumente istorice, adica o gramada pe metru patrat, farmecul Valettei tine de stradutele pitoresti populate de mici comercianti si artizani, terasele largi si umbroase si briza necontenita a marii. In Malta se produce si consuma multa miere, turte dulci si patiserii care mai de care. Soarele pare sa fi impregnat zidurile de un iz cleios de propolis.

Medina (Mdina) fosta capitala a Maltei, capteaza din departare privirile, cocotata pe o colina din centrul insulei. Astazi Medina este un vestigiu-muzeu in aer liber, iar dintre cele 400 de suflete care o populeaza, cei mai multi prelucreaza sticla. Care nu e cu mult mai prejos celei de Murano, zic eu, care am dat iama. Linistea domneste in the Silent City, iar atmosfera pe strazile inguste de culoarea nisipiului pare rupta de lume, asemeni unui microcosmos in care s-a oprit timpul. Orasul este astazi lipit de mai modernul Rabat, traversat pe sub pamant de tot felul de catacombe.

Pentru pasionatii de arheologie, Malta is Neverland: temple si vestigii din cele mai vechi timpuri, concentrate pe o fasie ingusta de pamant iesit din ape. Hipogeumul Hal Saflieni, patrimoniu al umanitatii, este un monument unic, care taie respiratia: un oras construit sub pamant, edificiu impresionant de arhitectura in forma negativa. Suna bine, nu? Cum numai un maximum de 80 de vizitatori este admis pe zi, rezervarile pentru vizita trebuie facute cu luni inainte. Noi le-am ratat.

Malta nu este un paradis all-inclusive de vacanta, desi sunt si aici plaje, hoteluri luxoase, lagune exotice si scuba-diving. Un concediu in tara cea mai de sud a Europei este atipic si deconcertant pentru cei obisnuiti cu rasfatul sezonier. Intr-o Malta care apartine istoriei, clipa trece lent si murmurat. Este un loc pentru o vacanta de izolare in doi, departe de lume, pe carari desertice, in locuri batute de un vant uscat si fierbinte. Sub soarele arid maltez, in linistea tulburata doar de sunetul valurilor si de cate un claxon de autobuz saptezecist, momentul prezent nu are zorzoane, dar este unic, ca gustul de chinina din bauturile racoritoare traditionale si ca frumoasele litere malteze għ si ħ, care nu mai exista in niciun alt alfabet al lumii.

 

You may also like...