Managementul crizei

Noaptea trecuta a nins incontinuu in Bucuresti. Cand m-am trezit, in fata casei erau troiene de 1 metru si drumul pina la masina, aproximativ 10 metri, nu se mai vedea. Azi ar fi trebuit sa fie prima zi de lucru. Imi pregatisem laptopul, ma imbracasem un pic mai bine, si-mi luasem, “pentru orice eventualitate” si lopata din garaj.

Ei bine, in momentul in care am vrut sa ies pe usa, si am realizat brusc ca imi va fi imposibil sa ajung la birou, mi-am dat seama ca sunt in ceea ce se numeste, in termeni manageriali, criza . Pe care, fie ca am vrut fie ca nu, a trebuit sa o gestionez.

Ce am facut? M-am intors linistit in casa, m-am schimbat in hainele de scandal, mi-am trezit familia, Diana si Bianca, si am pus de cafea. In timpul micului dejun m-am uitat pe geam, mi-am reinstalat laptopul pe masa din sufragerie, l-am conectat la net si am trimis prin messenger un calduros indemn la treaba colegilor care apucasera sa-si deschida netul (o parte ajunsesera deja la birou, o parte erau blocati ca si mine pe la casele lor).

Dupa aceea am iesit cu lopata, si insotit, ca”galerie”, de Diana si Bianca, abia mijite dintr-un morman de hainutze groase, am inceput sa fac partie si am reusit:

  • sa fac masina vizibila de sub stratul de 60 de centimetri de zapada
  • sa fac un culoar de un metru in jurul masinii
  • sa disloc o partie de la casa pina la masina, creind in acelasi timp cateva troiene de un metru si jumatate in jur
  • sa ma incalzesc ingrozitor

Dupa ce m-am asigurat ca, la nevoie, voi putea urca in masina si incerca sa ies din cartier, m-am intors in casa, m-am schimbat, si m-am apucat de lucru, facind ceea ce, in termeni tehnici, se numeste telecommuting: adica am stabilit prin messenger obiectivele zilei si m-am asigurat ca exista conditiile pentru lucru (la birou a fost un mic incident cu centrala termica, proiectind colectivul in Ice Age, dar dupa o jumatate de ora si-a revenit).

Am stabilit ce era de facut in zona de relatii cu clientii, de contracte si de programare, in conditiile date. Nu se putea incepe o noua campanie de ofertare pe care o programasem azi, dar am aminat-o. Mai existau cateva lucruri pe care mi le propusesem sa le fac si care necesitau acces pe server, dar le-am delegat catre colegiii de la firma, care au acces mai bun decat mine. In mai putin de o ora finalizasem cam tot ce era prevazut pentru ziua de azi (clienti, programare, logistica), iar ce nu putusem integra in noile conditii, deja reprogramasem pentru maine.

Ce o criza?

O situatie neasteptata, care te impiedica sa iti realizezi obiectivele stabilite, in general prin diminuarea brusca a resurselor (umane, materiale, de timp, etc).

Cum gestionezi o criza?

Sunt sute de manuale pe aceasta tema, si o cautare pe google mi-a oferit aproximativ 330.000 de pagini legate de acest subiect. Mi-ar fi luat mult prea mult sa citesc 330.000 de pagini, asa ca am implementat propria mea metoda de management al crizei, metoda pe care o s-o descriu pe scurt aici.

Primul pas e sa accepti ca esti intr-o situatie de criza. Am intrat in casa, m-am schimbat si mi-am reinstalat laptopul. Daca nu as fi recunoscut ca sunt intr-o situatie de criza, probabil m-as fi apucat sa deszapezesc tot cartierul, si apoi inca 2 kilometri pina la sosea, daca as fi apucat. Probabil as fi intrat in soc termic in jumatate de ora. Nu as fi ajuns la birou, nu as fi putut coordona activitatea de la distanta si probabil as fi lipsit si ziua urmatoare, ocupat cu bautul ceaiurilor si luatul aspirinelor.

Al doilea pas e stabilirea obiectivelor imediate, cele fara de care nu ti-ai putea identifica activitatea. In cazul meu, e vorba de comunicarea cu oamenii din echipa, de stabilirea prioritatilor si de alocarea resurselor. Mi-am instalat laptopul, l-am conectat la net si am intrat in legatura cu colegii, dindu-le de stire ca sunt valid si ca pot fi gasit, intrebat, intrebuintat. Daca nu as fi stabilit clar ca obiectivul este comunicarea, probabil as fi incercat sa ajung la birou cu orice pret, sau as fi stat acasa plingindu-mi de mila ca nu merge treaba, ca autoritatile sunt depasite si ca, in general, iarna e o chestie urata. Am stabilit ce se putea face astazi si ce maine, si am re-alocat taskurile. Daca as fi insistat pentru realizarea tuturor taskurilor astazi, cu siguranta ca, pe linga faptul ca nu as fi reusit in aceste conditii, mi-ar fi crescut si tensiunea peste limite normale. Si nu numai mie, ci si colegilor mei, care nu sunt la capacitatea de lucru maxima.

Dupa ce ai acceptat ca esti in criza, ti-ai identificat rapid obiectivele fundamentale, trebuie sa te adaptezi la noile conditii. Folosesti ce ai si te asiguri ca reusesti sa iti duci la capat obiectivele, asa cum poti. Nu pot lucra in mod normal de pe zapp, unele taskuri imi cer viteza mai mare decat cea oferita de EVDO, acces resterictionat pe IP, etc, dar pentru moment, zapp imi este suficient. Daca as fi asteptat ca o firma oarecare sa instaleze fibra optica – lucru care se va intampla, in cel mai bun caz, la primavara – si nu m-as fi limitat la un set redus de actiuni posibile, folosind ceea ce imi furniza mediul la momentul respectiv, probabil as fi incercat sa accesez zonele restrictionate, sa modific scripturile de acces, sa incerc downloaduri de cateva ore, lucruri care nu ar fi facut decat sa ma impiedice in realizarea obiectivelor. Ce am putut delega, am delegat, ce nu am putut delega, am aminat pentru maine. Am facut tot ce se putea pentru a fi sigur ca, la nevoie voi putea scoate masina din drum si m-am oprit. M-am concentrat pe ceea ce puteam face aici si acum, pentru a fi sigur ca totusi, in ciuda conditiilor, lucrurile se misca.

Una peste alta, desi e doar jumatatea primei zile de lucru (oficiale) cred ca ne descurcam destul de bine. Ar mai fi fost multe lucruri de facut: prima sedinta de lucru, contactele fierbinti pentru cativa clienti importanti, dar se pot rezolva si maine.

Cei trei pasi de gestionare a unei situatii de criza: acceptarea, identificarea obiectivelor principale si adaptarea la noile conditii, au functionat pentru mine in majoritatea situatiilor de criza (nu numai profesionala, ci si personala). In general, primul pas e cel mai greu, acceptarea faptului ca esti intr-o situatie de criza, dupa acest hop, celelalte doua etape vin aproape singure.

Ce experiente aveti cu managementul crizei? Credeti ca abordarea in 3 pasi descrisa aici e suficienta? Ati folosit alte metode de gestionare a crizei? Aveti completari? Sugestii? Folositi cu incredere formularul de comentarii.

You may also like...