O noapte de pomina

Doamne, cat am putut sa beau in noaptea aia, aproape singur in carciuma Sighisoara, pe vechea Cale a Calarasilor. Din tristetea de dupa prima sticla de vin am trecut la o tristete si mai mare, pe la a treia sticla. Apoi la furie, impotriva mea, impotriva tuturor. Mi-am zis ca trebuie sa inabus tristetea, sa-mi consolidez furia si sa-i asez un ornament-cireasa de forma unui haz nebun.

Asa ca le-am dat adunarea la toti, Ia, luati aici in sir indian, pe un rand, alinierea ! Au venit repejor la apel, nu te pui cu nebunu’ ; primul era Chaplin, da, chiar marele Chaplin in persoana ; urmau preferatii mei, Stan si Bran, fratii Marx, Tomita Caragiu a raspuns si el la apel, saracu Dem asisderea, Cotescu, Papaiani, ce mai, floarea !

–         Hai, acu’ faceti-ma sa rad, v-am cumparat filmele, v-am vazut in piese, la teatru, v-am divinizat, v-am iubit. Hliziiirrea !

Maitre Caragiu raspunse dulce-amar, ca de obicei :

–         Mai baiete, mai, baga-ti mintile-n cap, degeaba ne-ai chemat aicia. Crezi ca daca nu izbutesti tu singur, o sa reusim noi pentru tine ? Lasa-ne sa plecam !

Si incepura sa plece, clatinandu-se cu totii, carciuma intreaga se clatina ingrozitor ; doar paharul statea drept ca parul in mana mea, nesmintit. Teribil ce transparenta era a patra sticla, vedeai totul prin ea.

Umbrele pe care le chemasem mai ‘nainte se intorceau acum usurel :

–         Ce e, ati zis ca plecati, ati uitat ceva ?

Imi raspunse o voce cunoscuta, care dracu era ?

–         Ha, ha, ha, noi nu suntem aia dinainte, noi suntem altii, mai tari ! Ia uita-te mai bine, ca ma stii, chit ca esti beat. Sa te-ajut : eu sunt marinar, pardon, sef de stat, iarta, am luat si eu una mica, pe drum incoace, si-am uitat cu ce ma ocup, ha, ha, ha.

Asta e viitorul meu mare prim ministru, scoala Emilus in doua picioare, nu sta jos cand vorbesc io, ha, ha, ha, – Nu statea jos, atat e el de mare, ha, ha.

Astalalt e unu’ de are oua putine, da’ case multe si termoplane…ce zici Adriane – 4 burti, aaa…. 4 case am vrut sa zic, ha, ha, ha. – Zic ca sa-mi numeri ouale, daca tot zici ca-s putine, ha, hm !

Ii priveam si-i ascultam prostit, o vaga senzatie de bine incepuse sa mi se strecoare in oase, ma relaxam si zambetul imi mijise déjà in coltul gurii.

Marinarul, pardon, seful al mare, continua in verva :

–         Ne-am gandit ca esti si tu om, Marcule, parca-asa te cheama, mai mult, ai votu-n mana, mai baiete, da-ni-l noua, de-aia am venit sa te-nveselim, figura trista !

Pai daca io nu pot, si Adrian nu poate, si Emilus Dop nu poate, pardon, Poc, ha, ha, pai cine crezi tu ca te scapa de sinucidere, hai ? Uite-l in coltul ala si pe Guzgan, rozaliu si intrigant cum il stii, iote-l si pe Jiji cu crucea la gat si oaia in cap – da-o jos Jiji, ca pute rau, ha, ha. Uite-l si pe Calin file de poveste, serios de zici c-a inghitit un baston, da sa vezi ce te razi cand incepe sa faca cascade cu motocicleta, ha, ha, ha, Caline, vezi ba ca ti se-nvarte roata, ha, ha.

De-aia am venit sa ne radem si sa ne dai votu’, baiete, da-ni-l la toti, ca toti meritam, vorbim noi la sectie sa-ti dea fo cinsh’pe buletine si tus garla la stampila, ha, ha.

Radeam déjà de se cutremurau peretii carciumii, innebunisem de tot.

A fost de pomina noaptea aia, cu toti ai nostri acolo. Am baut, ne-am ras, ne-am stampilat ‘Votat’ pe frunte, iar ne-am ras si la sfarsit ne-am pupat ruseste, de 3 ori.

Am iesit pe la 5 dimineata de la Sighisoara, singur. Afara ningea linistit, era intuneric inca, iar tramvaiele incepusera sa zdrangane déjà pe strada. Doamne, cum se mai leganau toate in jurul meu !

You may also like...