Roma – apa rece si marmura fierbinte

Am stat un pic sa ma gandesc ce anume ar defini cel mai bine Roma, orasul in care ma aflu zilele astea. Ce mi-a spus Roma despre ea inainte de toate?

Mancare, oameni, arta, istorie? Mancare… nu pot sa incep cu capitolul asta. Si nu doar pentru ca as intra in ograda mai experimentatului coleg Ratatouille , ci mai ales pentru ca ar insemna sa fac din postul asta o ironie usturatoare la adresa Romei. Nooo. N-ar fi corect sa incep asa. Oameni? Hm … As trece si peste acest capitol … ISTORIE si ARTA! De 2 ori DA! Roma este un muzeu in aer liber care te plimba prin istorie din vremuri precursoare Imperiului Roman pana in secole mai recente. Daca Roma este de vizitat pentru ceva, atunci acel ceva este trecutul (in fapt si o istorie a civilizarii noastre) sculptat in marmura, pictat pe panze sau maiestrit in mozaicuri.

Hotelul pe care l-am ales pentru sederea noastra la Roma se afla nu departe de Piazza della Repubblica. Un spatiu generos  scaldat in apele unei fantani arteziene – una dintre numeroasele care impanzesc orasul, ca intr-o fericita conspiratie a locului care isi rasfata ospetii incinsi de soarele fierbinte, cu racoarea apelor romane (fara gluma: apa din Roma este foarte rece si gustoasa!). As mai zabovi un pic aici pentru a mai da glas unei remarci surprinzatoare. E cald. Vreo 35 de grade. Insa strazile nefiind foarte largi si umiditatea aerului destul de scazuta, la umbra cladirilor este foarte placut de batut strazile, chiar si in amiaza mare! Ca tot vorbeam de apa: normal ca pe caldura asta (insist, usor de suportat, totusi) ti se face sete. Nici o mirare asadar, ca vanzatorii de apa si derivatele ei sunt peste tot, mai ales in apropierea hot-spot-urilor turistice de tipul Vaticanului sau Colloseum-ului. Daca nu mai poti si pace, trebuie sa le faci jocul speculantilor si cu 2 – 3 euro dai pe gat o sticla de jumatate de litru. Daca mai rabzi un pic si esti atent, remarci ici-colo cismele cu o apa, cum am spus, foarte rece si foarte gustoasa! Ca sa nu mai spun ca multa lume se mai racoreste si cu apa din fantanile arteziene!

Dar sa revin la Piazza della Repubblica. Vizavi de piata, una dintre bisericile dumnezeiesc de frumoase din Roma: Santa Maria Degli Angeli e dei Martiri, la ale carei planuri de constructie a participat, printre altii si Michelangelo Buonarotti, care la vremea aia (1563) avea 86 de ani! Basilica a fost construita pe structura unor bai termale romane din timpul imparatului Diocletian si a fost monumentul personal al Papei Pius al IV-lea (al carui mormant se si afla acolo). Interesanta combinatia asta de biserica si sacru, si impresia de spatiu de relaxare lasata de incaperile in care cu cateva mii de  ani romanii uitau de grijile unor noi cuceriri in baile termale…

Eh… Continuam in aceeasi nota. E duminica, repejor la metrou, directia: Vatican. Basilica San Pietro a prezentat doua dificultati:  o coada de vreo 300 de metri si rochita mea, care desi imi acopera cam cu o palma genunchii, fiind cu bretele imi lasa umerii dezgoliti. Cam “prea indecenta” pentru sfantul lacas, mi se spune … Hm… Ce-i de facut? O camasa barbateasca imprumutata ma salveaza in cele din urma, asa ca iata-ma facand cateva poze. Le gasiti mai jos!

Sunt o multime de alte locuri, curiozitati si senzatii despre care v-as mai povesti dar, sunt pe fuga asa ca pana voi gasi ragaz sa asez urmatorul post despre vizita la Roma va mai povestesc doar o chestie nostima. Tocmai ce vazusem undeva pe langa Forul lui Cezar celebra lupoaica hranindu-i pe Romulus si Remus cand s-a apropiat de noi o patrula de politie. Ia uitati-va ce catarame si caschete dragute are Politia municipala din Roma! Un fel de “istoria la catarama”. Hai, sa fiti bine! Ne mai povestim zilele urmatoare!

You may also like...