Un Mariachi in autobuz

“Hola, Bienvenido a Mexico!”, spune amabil ofiterul de la imigrari. Atmosfera, inca din aeroport este … altfel. Afara sunt 20 de grade Celsius iar aerul este foarte umed. Ziceam de atmosfera ceva, nu? Hai sa va ajut cu ceva poze:

Nu ma mai satur sa ma uit la oamenii astia care parca doar inainte de sosirea avionului si-au pus “haine civile” pe ei si au iesit din jungla. Au tenul masliniu, parul negru, lucios, ochii oblici, nasul drept. “Sa nu uitati sa cereti un tequila cand ajungeti la hotel”, sugereaza amabil soferul de taxi. Inainte de tequila, insa, vreau sa imi potolesc foamea. Asa ca incerca o supa de tortillas si o Marguerita gigant. Tequila, mai tarziu un pic …

In afara de fetele amerindiene, de limba si de mancarea specifica, Cancun pare o insula de americanisme. Tot business-ul este facut pe model american: arhitectura hotelurilor, care a vrut probabil initial sa imagineze piramidele aztece, a sfarsit prin a parea o imitatie a cladirilor americane nesarate si lipsite de clasa. Fie ca vorbim de Ritz, Sheraton sau Hilton, toate hotelurile de renume au cladiri insipide. De parca cine le-a construit si-a spus: “Ete na! Cui ii mai pasa de pietroaiele astea dupa ce bea o Marguerita 🙂 ?”

L-am intrebat pe un chelner de la restaurantul unde am mancat daca au in program si mariachi. “Da, la 20.30, sa fiti aici, vor incepe sa cante”. In seara asta nu ii mai prind pentru ca am altceva in program. Dar cred ca exista un Dumnezeu al mariachilor care mi-a auzit dorinta si mi-a trimis un mariachi … in autobuz :))

You may also like...