Voi stiti cantece pentru copii?

Asta, am patit-o multi. Foarte multi. Cati insa isi mai aduc aminte senzatia?! Eu unul, sigur mi-o aduc aminte. Este un fel de panica, amestecata cu frica, deznadejde. In mare, te simti parasit, abandonat, uitat de toti.

Dar oare sentimentul “dulcii regasiri” cu parintii? E cea mai sublima si mareata bucurie, clipa in care sari la gatul mamei sau al tatalui, in hohote de plans si pana acasa, in sughituri continue, nu te mai opresti din sarutatul obrajilor fiintei dragi.

Am trezit acum, in sufletul tau, al celui care citesti, un sentiment poate pierdut de mult in adancul subconstientului. Nu-l suprima, ci hai ca impreuna, sa vedem ce scoate la iveala pentru fiecare din noi acel sentiment. Voi continua eu, ca principal vinovat al trezirii sentimentului de “aducere aminte”. Pentru mine aceste amintiri au fost declansate atunci cand am ascultat doua cantece pentru copii mai vechi.

Imi aduc aminte de primele zile de gradinita.Atunci cand scaunelele erau ca pentru papusi, masutele de juma’ de metru si bineinteles, lada cu jucarii imensa.Imi aduc aminte de primul contact serios cu creionul si cariocile. Toti cred ca amtrecut in gradinita prin perioada in care invatam cel mai usor semn, cea mai nedefinita “chestie” din geometrie: “punctul”. Ciudat, insa punctul ala a fost mai greu chiar si decat zambetul pe care incerc sa-l smul gacum de la tine. Felul in care tineai mana, felul in care tineai carioca in mana, mana in care tineai carioca, felul in care tineai cealalta mana, felul in care asezai caietul, felul in care greseai un pas si o luai cu totul de la inceput, era o sarcina grea pentru tine.

Gradinita e acea perioada minunata in care ai contact pentru prima data cu povestile vesnice. Toti am auzit la gradinita “Ursul pacalit de vulpe” la fel cum toti am cantat impreuna cantece pentru copii ca “Vulpe tu mi-aifurat gasca”.

Iar acum ca eu ti-am deschis apetitul, continua sa-tia mintesti cele mai interesante parti ale copilariei tale.

You may also like...